* * *
cuvântul este haina de sărbătoare a poetului,
necesitatea ivită în noianul deprinderilor,
tovarăşul de nădejde pe drumul spre tine însuţi,
umărul pe care ninsoarea nu se aşterne nicicând!
* * *
ca să vorbesc
voi prinde aceste păsări călătoare
cu două degete lungi,
nefiresc de subţiri!
* * *
mi se întâmplă atâtea lucruri care cer iubire
încât încep să cred că fără dragostea [...]
când mor poeţii, oraşul trebuie luminat;
eu sunt bărbat şi sunt femeie
îmi scapără câte-o idee
şi scot din inimă pruncul ciudat!
mereu îngrijorat,
eu sunt şi mamă şi părinte,
şi plec la vânătoare cu arcul încordat;
iar când revin îmi spun cu duioşie:
“peste ani şi ani nu va mai şti de mine;
eu îl ţineam la sân, eu îi dădeam din mână;
măi [...]
vin vremuri când cei bine-narmaţi străpung potrivinicii
arborând surâsul triumfător;
şi bătăile inimii înstrăinate abia se mai aud …
ca şi cum depărtării îi răspunde numai tăcerea;
şi velele deznădejdii, împăienjenite de umbre
caută lacrimă’n zadar;
mereu rămân pe ţărmuri
vietăţi înspăimântate, … răpuse !
vânturi potrivnice caută sufletul
– mereu dinspre nord –
mă îndoiesc de propria-mi inimă;
e de aşteptat o noapte!
ochii descoperă Cosmosul –
tulburător uragan împietrit –
o fereastră deschisă …
ar trebui să nu mă trezesc;
şi totuşi … sunt:
odinioară, Eram!
domnule serghei sărăcilă esenin –
îmi spune fata mea, zâmbind printre lacrimi –
te înţeleg! în stepele ruse
nu poţi umbla decât cu pantofii sparţi
şi pantalonii peticiţi;
domnule serghei sărăcilă esenin –
te umpli de scârbă
văzându-i pe ei – cei fără linişte –
cum se reped;
zăpezile se retrag umilite
simt vânzoleala,
umbrele lor tot mai mari
tot mai iuţi, nestăpânite.
dar, domnule serghei sărăcilă [...]
ciocul care apuca,
ghearele care au strâns,
aripile ce viaţă-au dat visului dumnezeiesc
sunt de lemn!
decât om, mai bine pescăruş!
ei spun că atunci când gerurile iernii
cată victime, să-şi îndulcească sila,
pescăruşii, speriaţi de-asalturile morţii,
se retrag în hăurile calde;
viaţa poate fi trăită şi aşa;
înnodând clipa de lanţul vremii;
viaţa asta, bună pentru oameni,
nu-i pentru prinţii văduvitului văzduh!
vor să iasă îngroziţi de [...]
