Antidot - Poeme de Dan Cheşcu

Jump to Comments

 

când mor poeţii, oraşul trebuie luminat;

eu sunt bărbat şi sunt femeie

îmi scapără câte-o idee

şi scot din inimă pruncul ciudat!

 

mereu îngrijorat,

eu sunt şi mamă şi părinte,

şi plec la vânătoare cu arcul încordat;

iar când revin îmi spun cu duioşie:

 

“peste ani şi ani nu va mai şti de mine;

eu îl ţineam la sân, eu îi dădeam din mână;

măi Făt-Frumos, Ileană-Cosânzeană,

de-acum te vei numi “Ană”

cum numai fetei mele îi spun,

deşi eşti biet petec de hârtie!”

 

când mor poeţii, oraşul trebuie luminat!